Cactușii și suculentele mor mai des de prea multă apă decât de sete
Plantele care pot sta săptămâni fără apă ar trebui să fie cele mai ușor de ținut în casă. Totuși, puține plante mor mai des pe pervazurile apartamentelor. Cauza e aproape mereu aceeași: grija prea mare, cu udatul puțin și des, câte un pahar pe săptămână, „ca să nu se usuce”.
Suculentele sunt plante care depozitează apă în frunze, în tulpini ori în rădăcini îngroșate. Multe își deschid porii noaptea, când e răcoare, ca să piardă cât mai puțină apă. Toți cactușii sunt suculente, dar nu toate suculentele sunt cactuși. Cactușii au areole, mici perniuțe din care ies spinii, florile și ramurile. Familia lor numără în jur de 1.750 de specii, aproape toate originare din cele 2 Americi.
Lumina, ingredientul care lipsește
În deșert, soarele bate 12 ore pe zi. În apartament, chiar și pe pervaz, lumina e de câteva ori mai slabă. Cactușii și majoritatea suculentelor au nevoie de cel puțin 4-6 ore de soare direct, așa că locul lor e la o fereastră spre sud ori spre vest. Semnele lipsei de lumină se văd repede: planta se lungește, se subțiază și se apleacă spre geam, iar culorile vii, roșii ori albăstrui, se pierd. Partea crescută palid nu mai revine la forma inițială, nici dacă planta e mutată la soare. Vara, balconul le prinde foarte bine, dar mutarea se face treptat, în 1-2 săptămâni, mai întâi la umbră. Planta ținută toată iarna în casă face arsuri, pete maronii ori albe, dacă e scoasă direct în soarele din iunie.
Udarea din belșug, apoi pauza
Metoda folosită de cultivatori e simplă: pământul se udă bine, până când apa iese prin gaura de scurgere, apoi nu se mai udă deloc până nu se usucă complet. Vara, asta înseamnă o udare la 7-14 zile, după căldură și mărimea ghiveciului.
Un bețișor de lemn înfipt până la fundul ghiveciului spune adevărul: dacă iese umed ori cu pământ lipit de el, se mai așteaptă. Apa rămasă în farfuria de dedesubt se aruncă după 15 minute.
Apa de la robinet foarte calcaroasă lasă, cu timpul, cruste albe pe pământ și pe marginea ghiveciului. Apa de ploaie ori cea lăsată să stea o noapte e mai potrivită. Îngrășământul se folosește doar în sezonul de creștere, din aprilie până în septembrie, o dată pe lună, la jumătate din doza de pe etichetă, de preferință unul special pentru cactuși, cu puțin azot.
Pământul și ghiveciul
Pământul universal de flori ține prea multă apă. Pentru suculente, se amestecă jumătate pământ cu jumătate material mineral: perlit, piatră ponce ori nisip grosier, spălat. Se găsește și substrat gata făcut pentru cactuși.
Ghiveciul trebuie să aibă gaură de scurgere. Cele de lut ars, nesmălțuite, lasă pământul să respire și să se usuce mai repede. Un sfat vechi spune că un strat de pietriș pe fundul ghiveciului ajută la scurgere. Măsurătorile arată că, de fapt, apa se oprește deasupra pietrișului, aproape de rădăcini.
Iarna, repausul la rece
Mulți cactuși înfloresc doar dacă iarna au parte de o perioadă de odihnă: 8-12 grade, lumină multă și aproape deloc apă, din noiembrie până în februarie. Un hol neîncălzit, o cameră răcoroasă ori un balcon închis, ferit de îngheț, sunt ideale. Suculentele ținute în camera caldă se udă și ele mult mai rar, o dată la 3-4 săptămâni.
Caloriferul de sub pervaz e cel mai rău loc: căldura de jos și lumina slabă de iarnă le alungesc și le slăbesc.
Înmulțirea din frunze și problemele frecvente
Multe suculente se înmulțesc foarte ușor. O frunză de echeverie ori de arborele banilor, desprinsă întreagă, se lasă 2-5 zile la uscat, până se cicatrizează, apoi se așază pe pământ uscat. După 2-4 săptămâni apar rădăcinile și o plantă nouă, minusculă. Aloe face pui la bază, care se despart cu rădăcină cu tot.
Baza moale, neagră ori translucidă arată putrezirea rădăcinilor, aproape mereu de la prea multă apă. Partea sănătoasă se poate tăia, lăsa la uscat și replanta.
Păduchele lânos arată ca niște ghemotoace mici de vată albă la baza frunzelor ori printre spini. Se îndepărtează cu un bețișor cu vată înmuiat în alcool de 70%, repetat după 7-10 zile.
Florile, răsplata pentru răbdare
Mulți oameni țin un cactus ani de zile fără să-l vadă înflorind și cred că e o specie fără flori. Aproape toți cactușii înfloresc, unii chiar de la 3-4 ani, dacă primesc lumină puternică vara și repaus rece și uscat iarna. Mammillaria face o coroană de flori mici, roz ori albe, în jurul vârfului, iar Rebutia acoperă aproape toată planta cu flori portocalii ori roșii, primăvara. Unele specii au flori spectaculoase, mai mari decât planta. Cactușii din genul Echinopsis deschid flori albe, parfumate, de 15-20 de centimetri, care trăiesc o singură noapte. Regina nopții, un cactus cățărător, înflorește tot noaptea, iar florile ei se închid definitiv în zori. Suculentele înfloresc și ele. Echeveriile scot tije lungi cu clopoței portocalii, iar arborele banilor, ținut iarna la răcoare, se acoperă uneori cu stele mici, albe-roz.
Speciile ușoare pentru început
Arborele banilor, cu frunze groase și tulpină ca un copăcel, trăiește zeci de ani și trece adesea de la o generație la alta. Aloe vera, Haworthia, care suportă mai bine lumina slabă, limba-soacrei, echeveriile în formă de trandafir și cactușii mici, rotunzi, din genul Mammillaria, care înfloresc în coroană, sunt potrivite pentru primul pervaz.
Câteva dintre ele, printre care aloe și arborele banilor, sunt toxice pentru pisici și câini, așa că se pun pe un raft la care animalele nu ajung.





Reply