Ciorbă de lobodă din primele frunze din grădină

Loboda și ștevia sunt primele verdețuri care ies din pământ, la sfârșitul lui martie și în aprilie, înaintea spanacului, a salatei și a urzicilor mari, și ciorbele făcute din ele, în Oltenia, în Muntenia și în Moldova, sunt gustul primăverii dinaintea Paștelui, de post ori drese cu ou și cu smântână.

Loboda, roșie ori verde, cu frunza mare, triunghiulară, catifelată, cu gust blând, de spanac dulce, colorează zeama în roz-vișiniu; ștevia, cu frunza lungă, îngustă, acră ca măcrișul, din aceeași familie, ține loc de borș și de lămâie. Se mănâncă tinere, în aprilie și mai, până înfloresc și devin amare și tari, iar ciorba de lobodă, pe la 1 mai, e, la țară, un fel de calendar.

Loboda care colorează zeama

Pentru 4-6 porții de ciorbă de lobodă: 400-500 de grame de lobodă, 2 legături mari, roșie de preferat, o ceapă, un morcov, o rădăcină de pătrunjel, o jumătate de țelină, 2 cartofi ori 3 linguri de orez, o legătură de leuștean, una de mărar, 2 litri de apă ori de supă de oase de pui, sare, borș ori zeamă de lămâie, 2 ouă și 200 de grame de smântână pentru dres. Loboda se spală în 3-4 ape, frunză cu frunză, pentru că în pliurile ei stă nisipul, se rupe de pe cozile groase și se taie fâșii late de un centimetru ori se lasă frunzele întregi, cele mici.

Zarzavatul tocat mărunt ori ras fierbe în apă 15-20 de minute, cu cartofii cuburi ori cu orezul spălat, până sunt moi, iar loboda intră la final.

Cele 5 minute în care frunzele nu se mai fierb

Regula pe care o încalcă toți: loboda și ștevia se pun în ultimele 5 minute, la foc mic, și nu mai fierb, ci se opăresc, pentru că fierte 20 de minute devin cârpe maronii și pierd tot gustul.

Frunzele intră în ciorba care clocotește, se amestecă, se lasă 3-5 minute, apoi focul se oprește, intră leușteanul și mărarul tocate, sarea și acrul, borșul fiert separat 2 minute, 200-300 de mililitri, ori zeama de la o lămâie, și ciorba stă 10 minute cu capacul pus. Loboda roșie dă, în aceste minute, culoarea ei roz-vișinie zemii, semnul ciorbei adevărate, iar cea verde dă o ciorbă verde ca de spanac, la fel de bună.

Ștevia acră care ține loc de borș

Ciorba de ștevie se face identic, cu 400 de grame de ștevie, cu frunzele tăiate fâșii și cu cozile tari scoase, dar cu borș mai puțin ori deloc, pentru că ștevia e acră singură, de la acidul oxalic, același ca în măcriș, și se gustă înainte de a acri; cu smântâna, acreala ei se rotunjește.

Ștevia se amestecă adesea cu loboda, jumătate-jumătate, ori cu spanac, cu urzici ori cu untișor, în „ciorba de verdețuri” de aprilie, care ia tot ce a răsărit în grădină în săptămâna aceea. Ștevia bătrână, din iunie, cu frunzele tari, e prea acră și prea fibroasă; cea de ciorbă are frunzele de 15-20 de centimetri, moi, fără floare.

Dresul cu ou și cu smântână

Ciorba de dulce se drege: 2 gălbenușuri ori 2 ouă întregi bătute cu 200 de grame de smântână grasă, într-un bol, în care se toarnă, cu polonicul, câte puțină ciorbă fierbinte, 5-6 polonice, cu amestecarea continuă, ca să se încălzească treptat și să nu se brânzească, apoi amestecul se toarnă înapoi în oală, cu focul oprit, și nu mai fierbe.

Ciorba dreasă e catifelată, de un roz-lăptos la cea de lobodă roșie, și se mănâncă cu ardei iute și cu pâine. Varianta cu orez, fără cartofi, e cea muntenească; cea cu cartofi și cu smântână, moldovenească; cea cu ciorba acrită cu borș și cu ou bătut turnat în fir în ciorba care fierbe, ca la ciorba de perișoare, e olteneasca de post, iar cea cu bucăți de pui ori cu afumătură, cu zeama de la fiertul lor, e cea pentru duminică.

Varianta de post, cu borș și cu leuștean

În postul Paștelui, ciorba de lobodă se face de post: zarzavatul, orezul, loboda, borșul și leușteanul mult, fără ou și fără smântână, cu o lingură de ulei pusă la final, cu ceapa verde tocată și, la cei din Oltenia, cu o lingură de făină rumenită în ulei, care o leagă. Ciorba de ștevie de post, cu urzici și cu ceapă verde, acrită doar cu ștevia, e cea mai veche formă a ciorbelor de primăvară, cu borșul pus doar dacă e nevoie.

Pâinea de casă și ardeiul iute murat de anul trecut, ultimul din borcan, sunt, în aprilie, tot ce îi mai trebuie.

Păstrarea și frunzele pentru congelator

Ciorba de lobodă ține 2 zile în frigider, cea dreasă cu ou nu se mai fierbe, ci se încălzește, la foc mic, fără clocot, iar loboda se înmoaie și își pierde culoarea a doua zi, așa că ciorba se face pentru o zi.

Loboda și ștevia se congelează, pentru ciorbele de iarnă, opărite 30 de secunde, bine stoarse și puse în pungi, în porții de 200 de grame, ori crude, tăiate, în caserole, 3 luni, și intră în ciorbă direct din congelator. Semințele de lobodă, semănate în martie pe un rând de 2 metri, dau, în aprilie, loboda pentru 10 ciorbe, și, pentru cei fără grădină, loboda de la piață, din aprilie, în legături de 100 de grame, cu frunza roșie, moale, nu ofilită, e verdeața după care se cunosc cei care știu ce cumpără.

Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Acceptați sau refuzați cookie-urile. Pentru mai multe detalii privind gestionarea preferințelor referitoare la cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri. Pentru alte detalii, va rugam sa accesati pagina Politică de Confidențialitate.