Toți greșesc la serviciu: fișierul trimis cui nu trebuie, cifra greșită în raportul care a ajuns la director, comanda introdusă de 2 ori, termenul uitat, clientul căruia i s-a promis ceva ce nu se putea.
Diferența dintre un angajat care crește și unul care stagnează nu e numărul greșelilor, ci ce face în primele 45 de minute după ce a observat-o. Cercetările despre încredere la locul de muncă arată că oamenii iartă greșeala în proporție covârșitoare, dar nu iartă ascunderea ei, iar greșeala descoperită de altcineva, după 3 zile, e, pentru majoritatea managerilor, o problemă de 5 ori mai mare decât aceeași greșeală anunțată de cel care a făcut-o, în aceeași oră.
Repararea înaintea scuzelor
Prima reacție nu e scuza, ci oprirea pagubei: e-mailul trimis greșit se retrage, dacă sistemul permite, în primele 30 de secunde, ori se trimite un al doilea, scurt, „vă rog să ignorați mesajul anterior, trimis din greșeală”; comanda dublă se anulează înainte să intre la livrare; cifra greșită se corectează în fișierul sursă și se verifică celelalte, pentru că o greșeală rar vine singură.
Cinci minute de reparat înainte de a anunța scutesc, adesea, jumătate din problemă și schimbă anunțul din „am greșit” în „am greșit, am oprit și iată ce rămâne de rezolvat”. Ce nu se face în aceste minute: ștergerea urmelor, modificarea fișierelor fără să spui, rugămintea către un coleg „nu spune nimănui” și speranța că nu observă nimeni, care se încheie, aproape mereu, cu cineva care observă.
Cele 3 propoziții ale anunțului
Anunțul se face celui direct afectat și șefului, personal ori prin telefon pentru lucrurile serioase, prin mesaj pentru cele mici, în 3 propoziții: ce s-a întâmplat, concret, fără „se pare că” și fără pasiv, „am trimis raportul cu cifra din martie în loc de aprilie, diferența e de 12%”; ce am făcut deja, „am trimis versiunea corectată la 10:40 și am sunat la contabilitate”; și ce propun mai departe, „verific și celelalte 3 rapoarte până la 12 și vă spun dacă mai e ceva”.
Fără explicații lungi, fără „dar am fost foarte obosit”, fără „nu e doar vina mea”, fără „nu mi s-a spus”, chiar când e adevărat, pentru că fiecare justificare dată în primele 2 minute îl face pe ascultător să te creadă mai puțin. Scuza e o singură propoziție, „îmi pare rău, e greșeala mea”, și se spune o dată, nu de 7 ori, pentru că scuzele repetate obligă cealaltă parte să te consoleze pe tine, nu să rezolve problema.
Fișierul trimis greșit, cifra și clientul
Trei greșeli clasice, trei rezolvări. Fișierul trimis cui nu trebuie, mai ales cu date de clienți ori de salarii: se anunță imediat șeful și, când e cazul, responsabilul de protecția datelor, pentru că legea cere notificarea în 72 de ore a unei scurgeri, se cere destinatarului, în scris, ștergerea, și se notează ora și ce conținea.
Cifra greșită din raportul ajuns sus: se trimite corecția cu modificarea evidențiată, în același lanț de e-mail, în aceeași zi, înainte ca cineva să ia o decizie pe ea, cu un rând în care spui ce a dus la greșeală, formula, sursa, și ce verificare adaugi.
Clientul sunat în aceeași zi
Clientul căruia i s-a promis prea mult: se sună, nu se scrie, în aceeași zi, cu „v-am promis joi și nu pot livra joi, pot miercurea viitoare, iar între timp vă dau partea gata”, cu o compensație mică oferită înainte de a fi cerută.
Clienții pierduți nu sunt cei cărora li s-a greșit, ci cei care au aflat greșeala singuri.
Șeful care află de la tine
Managerii, în sondajele despre încredere, pun pe primul loc, înaintea competenței, angajatul care spune din timp când ceva nu merge.
Șeful care află greșeala de la tine, în aceeași oră, cu reparația începută, are un angajat pe care se bazează; cel care o află de la client are un angajat pe care îl verifică un an. Reacția șefului, în primele secunde, e uneori urâtă, și e dreptul lui la 30 de secunde de enervare, dar se încheie, aproape mereu, cu „bine, ce facem acum?”, iar angajatul care are deja răspunsul la întrebare iese din discuție mai bine decât a intrat.
Greșeala ascunsă și descoperită e singura care duce, în firmele normale, la concediere; greșeala anunțată duce la o discuție.
Greșeala repetată și cea de sistem
O greșeală se iartă; aceeași greșeală de 3 ori e o problemă de proces ori de atenție, iar angajatul care o repetă e cel care nu a schimbat nimic după prima. După fiecare greșeală serioasă, 10 minute de analiză, singur: de ce s-a întâmplat, nu „am fost neatent”, ci „am lucrat în 2 fișiere cu același nume”, „nu am avut o verificare înainte de trimitere”, „am promis fără să întreb producția”; și o singură schimbare concretă, fișierele redenumite cu data, lista de verificare de 5 puncte înainte de orice e-mail către client, întrebarea obligatorie „pot promite asta?” pusă în scris.
Greșeala de sistem și verificarea propusă
Multe greșeli sunt de sistem, nu de om: 2 fișiere cu același nume, un raport fără verificare dublă, un termen pe care nimeni nu îl știe, iar angajatul care propune, după greșeala lui, verificarea care o previne pentru toți transformă o pată într-un merit.
Lecția scrisă care devine vechime
Oamenii cu 15 ani de experiență nu sunt cei care nu au greșit, ci cei care au greșit multe lucruri o singură dată. Un carnet, o pagină de notițe ori un fișier cu „greșelile mele”, cu data, cu ce s-a întâmplat și cu ce fac diferit, recitit la 6 luni, e cel mai bun instrument de carieră pe care nimeni nu îl recomandă la interviu.
La fel, discuția cu un coleg mai vechi, „ai făcut vreodată așa ceva?”, care se încheie, de obicei, cu o poveste mai gravă decât a ta, din 2012, și cu concluzia că compania încă există. Greșeala de luni dimineață, recunoscută în prima oră, reparată înainte de prânz și scrisă în carnet seara, e, peste un an, o linie de vechime, și, peste 5, povestea pe care o spui tu noului coleg, în prima lui săptămână, ca să nu îi fie teamă să întrebe.






Reply